Divortul sotilor nu este divortul parintilor. Cum pot fi anuntati copiii de divortul parintilor?
In ultimii ani, primesc in terapie tot mai multi copii cu tulburari emotionale sau comportamentale care apar odata cu discutiile parintilor despre divort. Divortul poate fi un eveniment traumatizant pentru intreaga familie insa cei mai vulnerabili sunt copiii.
Fiecare varsta insa are capacitatea ei de intelegere. Pentru a preveni sau atenua frica celui mic legata de viitor este necesar ca parintii sa transmita copilului mesaje coerente, cat mai simple si concrete legate de perioada traversata, tinand cont in primul rand de nevoile esentiale ale copilului de securitate si apartenenta, ambele amenintate in acest moment.
Pana la 2 ani
Copilul nu poate intelege semnificatia divortului sau consecintele pe termen lung ale acestuia, insa sesizeaza tensiunea si schimbarea relatiilor intrafamiliale, astfel incat va avea o nevoie suplimentara de atentie si dragoste din partea celor doi parinti.
Dupa 2 ani
Celui mic i se poate spune ca mami si tati nu se mai inteleg iar ca unul din ei se va muta intr-o alta casa, mentionand faptul ca amandoi vor continua sa il iubeasca tot la fel de mult si ca schimbarea nu a aparut din vina lui. Este indicat ca motivele ce tin de intimitatea cuplului de parinti sa ramana in interiorul acestuia, atat pentru a-i usura copilului perioada de adaptare cat si pentru a evita pozitionarea acestuia in rolul de martor neputincios sau de arbitru in raport cu doi adulti.
Dupa 5 ani
Copii pot primi mai multe informatii cu privire la divortul parintilor, acum fiind indicat sa fie cooptati in discutii deschise despre propriile emotii legate de schimbare. O caracteristica centrala varstei este prezenta gandirii magice, care ii face pe copii mult mai sensibili la asumarea sentimentului de vinovatiei sau a rolului de salvator al relatiei parintilor, astfel incat ar fi indicat ca cei doi sa il asigure de dragostea lor si sa ii transmita clar ca decizia divortului este luata de ei, impreuna.
Dupa 8 ani
Este la fel de important ca cel mic sa inteleaga ca divortul este o decizie mutuala ce a aparut in relatia de cuplu si care nu are legatura cu relatia parinte- copil, ei ramanand in continuare tata si mama, o echipa la fel de iubitoare si disponibila pentru el. Acum, fara a-i incarca cu temerile sau frustrarile personale legate de relatia de cuplu disfunctionala, parintii isi pot verbaliza ei insisi sentimentele legate de separare si de viitorul relatiilor lor, fara insa a se victimiza sau blama reciproc.
Cum poate gestiona un parinte situatia in care copilul este mintit de cel de-al doilea parinte (in contextul divortului celor doi parteneri)?
In momentul in care un copil care trece prin divortul parintilor sesizeaza ca unul dintre acestia il minte in incercarea de a-l influenta, prima reactie este de anxietate si confuzie legata de rolul pe care il are de fapt in decizia parintilor sai. Nevoia de claritate legata de intreaga perioada, impreuna cu nevoia de stabilitate a copilului, il fac sa fie mai vulnerabil si din acest punct de vedere, mai inclinat spre incheierea unei aliante cu parintele pe care il simte mai disponibil sa ii implineasca aceste nevoi.
Pentru a fi alaturi de copil in aceasta situatie, in primul rand este indicat ca cel de-al doilea parinte sa clarifice intentiile din spatele minciunilor spuse copilului printr-o discutie directa cu fostul partener de cuplu. In functie de gravitatea minciunii transmise, poate urma o a doua discutie, de data aceasta intre copil si ambi parinti sau, intre copil si cel mai disponibil emotional dintre acestia, in care cel mic sa inteleaga ca nu el este motivul care a declansat sau intretinut in vreun fel relatia conflictuala a parintilor.
Cum aleg copiii parintele cu care sa ramana in urma divortului?
Copiii au tendinta sa aleaga instinctiv parintele pe care il percep mai echilibrat, prezent, disponibil emotional si capabil sa ofere o relatie sigura si sanatoasa.
Din pacate, nu in toate cazurile cei mici aleg sa isi exprime aceasta nevoie si dorinta, putand alege sa ramana cu parintele mai putin prezent sau echilibrat. In aceste situatii, cei mici isi asuma responsabilitatea de a il sprijini pe adultul cel mai vulnerabil in perioada ulterioara divortului, alegerea acesta fiind des intalnita in familiile care au folosit comportamentele manipulative, invinovatirea, sau familiile in care i s-a mai cerut ajutorul sau parerea copilului in rezolvarea conflictelor dintre parteneri.
Ce ar putea face parintele care nu a fost ales de copil (in urma divortului), in timpul in care copilul il tine la distanta?
In cazul in care unul dintre parinti se simte nedreptatit de alegerea copilului este important sa isi ia un scurt ragaz pentru a analiza ce l-a facut pe copil sa se indeparteze si sa constientizeze daca motivele sunt ale sale sau daca este vorba de fapt de o loialitate aratata celuilalt parinte. Oricare ar fi motivele instrainarii, fie ele de sentimente de furie fata de cel respins, fie de atasament si loialitate fata de parintele ales, ele trebuie clarificate pentru a putea reinnoda relatia cu micutul care are nevoie de intelegere si acceptare neconditionata, chiar si atunci cand respinge. Parintele care se simte nedreptatit isi poate analiza sentimentele pentru a se reechilibra si ii poate arata celui mic ca il iubeste in continuare, chiar si cand nu i se intoarce dragostea, demonstrandu-si astfel disponibilitatea si echilibrul interior de care copilul are atata nevoie in aceasta perioada.
Cum isi poate reinnoda un parinte relatia cu copilul sau dupa o perioada in care au pierdut legatura?
Este foarte importanta prezenta si exprimarea emotionala a parintelui, mai ales dupa o perioada in care relatia cu cel mic nu a fost pastrata. Intalnirea va avea cu siguranta o incarcare emotionala puternica pentru amandoi, iar cei mici pot simti suplimentar curiozitate, neincredere si o nevoie de a testa si evalua reactia parintelui reintalnit. Astfel, parintii se pot astepta la o reactie a copilului tinuta sub control, poate chiar la o retragere sau o respingere a contactului fizic sau vizual, cauzate de intensitatea sentimentelor din acel moment sau de nevoia de pastrare a spatiului personal si a controlului. Este important ca parintele sa nu insiste sa primeasca reactia pe care si-o doreste si sa ii dea timp copilului sa isi traiasca emotiile si sa se adapteze in ritmul sau. Emotiile si gandurile spontane pot fi impartasite de catre adult, chiar si cele premergatoare intalnirii. Adultul ii poate spune ca s-a gandit mult la aceasta reintalnire, poate chiar ca i-a fost dor de el si teama ca va fi respins in ciuda dragostei pe care i-o poarta; ii poate povesti context in care s-a gandit la el cu drag si il poate anunta ca isi doreste sa pastreze de acum legatura mai apropiata, asa cum ii va permite copilul. Parintele poate veni cu sugestii de petrecere a timpului impreuna, lasand spatiu copilului pentru a decide activitatile potrivite starii sale emotionale. Pentru a nu il incarca pe cel mic cu responsabilitatea despartirii, este bine ca parintele sa evite sa ii spuna ca nu s-a intors pentru ca sa ii fie bine copilului.
Care pot fi efectele divortului asupra copiilor?
Divortul poate avea efecte diferite asupra copilului, in functie de tipul relatiilor din contextul familial, de disponibilitatea emotionala a celor doi parinti fata de copil si unul fata de celalalt, de reteaua de suport a familiei sau de trasaturile sale de personalitate. In general, efectele negative ale divortului se observa in relatiile sociale, putand aparea tendinta de retragere sau evitare a grupului pana atunci frecventat, in cazul in care nu se simte inteles de catre acestia. Pe termen scurt, tinand cont de faptul ca focusul central al copilului este pe intelegerea situatiei de acasa si pe gestionarea emotiilor intense din aceasta perioada a divortului parintilor, pot aparea dificultati de concentrare chiar si in activitati simple, cu consecinte in scaderea randamentului scolar. Frustrarile acumulate, sentimentele de vinovatie sau nevoia acuta de atentie si iubire pot duce spre comportamente demonstrative sau deviante, care pot fi cu siguranta prevenite sau gestionate prin oferirea dragostei si a acceptarii neconditionate pe care, de fapt, cel mic le cere.